Texte din critici:
În vârful spiralei, Cristian Ianza așează Marea Întâlnire cu sine ca entitate în eternă modelare interioară. În fond, totul în arta lui se constituie ca pași către anularea celei mai grave crize a lumii moderne: criza de identitate. Cristian Ianza a depășit teama de a nu-și găsi loc și rost, creația sa definind perfect starea luxuriantă a imaginarului, când nimic din structurile interne ale creatorului nu mai acceptă vecinătatea kitsch-ului, nici ludicul vulgar ori supralicitarea formelor contursionate. Plasticianul Cristian Ianza și-a educat deopotrivă gesturile dăltuitoare, gândurile întemeietoare și sentimentele șlefuitoare, recuperând numai acele sugestii care dau cumințenie și blândețe operei, care îi conferă suplețe și perspectivă. Preferința artistului merge către arhitectura interioară a operei, pe care mizează atunci când optează pe îmbinări clasice ale planurilor, ori pe o calmă răsturnare a geometriilor standardizate, în favoarea unor surprize metaforice.
Diana Câmpan - Gând românesc nr. 5 (11) - 2009
Una din particularitatile lui Ianza este o maxima disponibilitate pt. un discurs plastic divers. El expune de pilda mici sculpturi feminine ce emana o senzualitate coplesitoare, dar si un anume tip de vulnerabilitate...Nu pofta o trzesc aceste sculpturi, ci nevoia de dragoste... Aceste lucrari isi gasesc pandantul in altele, ce reprezinta trupul crucificat a lui Isus, ori in structuri ceramice ce contin simbolurile transcendentei, de la sfera perfecta ori crucea la triunghiul-ochi a lui Dumnezeu sau simbolul yin-yang.
Claudiu Groza – Clujeanul – martie 2008
S-a scris in urma cu citiva ani despre pendularea lucrarilor lui Cristian Sergiu Ianza intre lasciv si angelic, intre sacru si prufan. Artistul ne va spune el insusi ca femeia, pururi tanara, pururi frumoasa – asa cum o reprezinta el, este Eva din realitatea biblica. Si tot femeia este cea care face legatura dintre Om si Dumnezeu. Ea este metaforic vorbind, ingerul barbatului si ingerul providen-tial al Domnului. De aici si chiar de la autoportretul in portelan, in care artistul se recunoaste cu umilinta, lucrare a lui Dumnezeu , pana la proiectele evident incarcate de sacralitate este doar un pas. Cu evidente semnificatii, ceramistul si-a intitulat seriile sale de lucrari din ultimii ani intre sacru si senzual.
Roxana Pasculescu Radio Romania cultural – noiembrie 2007
-..”Rugaciunea” brancusiana e un monument funerar, in timp ce „Rugaciunea” lui Cristian Ianza sacralizeaza, implicit, un mit al fertilizarii, aripile ce-i cresc in rugaciune femeii o urca-n splendoarea iubirii si a vietii, nu o coboara-n neantul resemnarii ocazionale... gandul ce subsumeaza „proiectul” femeii sanziene are un coeficient de maxima spiritualizare prin Sacralitate. O asemenea lucrare, realizata-n proportii mai vaste, ar putea fi asezata intr-un Muzeu Universal al Femeii... Mi se pare ca acelas gand ne-a inspirat si expozitia de la „Simeza” a lui C. Ianza.
Ion Murgeanu – Meridianul Romanesc (SUA) – iulie 2007
Aproape toate formele structurale ale lui Ianza îşi asumă acest simbol, sfârşesc cu un vas deschis spre cer: ca o pateră pentru libaţii şi ofrandă, ca o jumătate de sferă, omenească, deschisă să întâlneacă pe cealaltă întoarsă jumătate de sferă cerească. Ele aşteaptă în implorare, într-un dialog al rugii: Pomul Cunoaşterii, şi în adevăratul sens omul, sfârşeşte sau abia de acolo începe cu un vas; Adam şi Eva au deasupra triunghiului divin dintre ei, un vas; Bisericile şi Templele înaripate alunecă pe sub cupola cerului după cum acel vas al lor de deasupra se lasă atras. În fine, prin lumina ce coboară pe acel vas, formele devin imponderabile, materia se trans-umanizează şi se infra-divinizează. Criticii au vorbit abstract, fără să determine în cazul lui Ianza despre prezenţa unui dialog între om şi divinitate. De fapt, acest dialog se instituie prin prezenţa vasului şi se întemeiază pe neplinul său… Cu aceste vase ale îndurării cutreieră spaţiile cosmice Bisericile lui Cristian Sergiu Ianza, închipuite înaripate, antropomorfice şi crucificate.
Dumitru Velea – Rostirea românească 7-12 Timişoara 2002
